Incontinența urinară – o problemă intimă frecvent întâlnită, despre care puțini vorbesc deschis

Pe lângă pietrele din vezică și infecțiile urinare, incontinența este una dintre cele mai întâlnite probleme ale acestui sistem din organism. Este o tulburare pe care atât femeile, cât și bărbații o acuză, manifestându-se în diferite contexte, dar și categorii de vârstă. Continuă să citești pentru a afla mai multe detalii privind incontinența urinară, inclusiv cum se manifestă, cum o recunoști, dar și ce trebuie să faci pentru a o preveni sau ține sub control.

1. Incontinența urinară – ce înseamnă și cine se poate confrunta cu o astfel de problemă?

Sistemul urinar este alcătuit din rinichi, uretere, vezică urinară și uretră. Aceste elemente îndeplinesc mai multe funcții, cum ar fi cele de filtrare sau de eliminare a reziduurilor din organism. Rinichii sunt considerați a fi cele mai eficiente filtre ale corpului.

Reziduurile sunt îndepărtate din sânge prin rinichi, creând urină. Urina se deplasează apoi în jos prin două tuburi subțiri numite uretere. Ureterele sunt conectate la vezica urinară, unde urina se va colecta până când va fi eliminată din corp. Practic, vezica ta este ca un rezervor de stocare – odată ce vezica urinară este plină, creierul trimite un semnal că este timpul să folosești toaleta.

Când acest sistem funcționează fără probleme, ai la dispoziție suficient timp să ajungi la baie înainte de a trebui să urinezi și nu vei avea nicio scurgere de urină. Incontinența urinară poate să apară atunci când aceste părți nu funcționează așa cum ar trebui. Acest lucru se poate întâmpla din multe motive diferite de-a lungul vieții.

Mulți oameni nu înțeleg ce este incontinența urinară și o consideră a fi parte normală a procesului de îmbătrânire. Deși este adevărat că riscul și tratamentele de incontinență urinară la bătrâni sunt mult mai frecvente decât la tineri, incontinența poate să apară oricând și nu trebuie să te împiedice să fii activ. 

1.1. Care sunt tipurile de pierderi de urină?

Există mai multe tipuri de urinare involuntară, fiecare având cauze, simptome și factori declanșatori diferiți. Cunoașterea tipului de incontinență este adesea o parte importantă a diagnosticului și a planului de tratament.

Astfel, până în prezent, se cunosc următoarele:

1. Incontinența de urgență: Acest tip de pierdere urinară se caracterizează printr-o nevoie intensă de a urina imediat. În majoritatea cazurilor, acest lucru se întâmplă prea repede pentru a putea ajunge la o toaletă, pierzând astfel urină. Incontinența de urgență poate fi cauzată de o afecțiune numită vezică hiperactivă. Cauzele incontinenței urinare de acest fel pot fi slăbirea mușchilor pelvieni, leziuni ale nervilor, o infecție, niveluri scăzute de estrogen după menopauză sau o greutate corporală mai mare. Unele medicamente și băuturi, cum ar fi alcoolul și cofeina, pot fi cauze.
2. Incontinența de efort: În acest tip de incontinență, mușchii planșeului pelvian sunt slăbiți și nu mai susțin organele așa cum ar trebui. Această slăbiciune musculară înseamnă că este mai probabil să pierzi accidental urină atunci când te deplasezi. Pentru mulți oameni, problemele de scurgere apar atunci când râd, tușesc, strănută, aleargă, sar sau ridică lucruri. Toate aceste acțiuni pun presiune asupra vezicii urinare. Mai mult decât atât, femeile care au născut au un risc mai mare de a avea incontinență de stres. Bărbații care au suferit o intervenție chirurgicală la prostată pot dezvolta incontinență de efort.
3. Incontinența prin exces: În cazul în care vezica urinară nu se golește complet de fiecare dată când urinezi, este posibil să dezvolți incontinență prin exces. Acest tip este mai frecvent la persoanele cu afecțiuni cronice precum scleroză multiplă, accident vascular cerebral sau diabet. Totodată, acest tip de incontinență urinară poate să apară la bărbații cu probleme de prostată, inclusiv adenom.
4. Incontinența mixtă: Dacă te confrunți cu incontinență mixtă, este posibil să ai de-a face cu incontinență de efort și o vezică hiperactivă. Identificarea cauzei declanșatoare este cea mai eficientă metodă de control.

1.2. Cine se poate confrunta cu scăpări de urină?

Incontinența este mai frecventă la femei decât la bărbați, fiind este adesea legată de sarcină, naștere și menopauză. Fiecare dintre aceste experiențe poate duce la slăbirea mușchilor pelvieni responsabili pentru susținere, ducând astfel la incontinență urinară la menopauză sau în alte momente ale vieții.

De asemenea, este mai probabil să dezvolți incontinență pe măsură ce înaintezi în vârstă. Mușchii care îți susțin organele pelvine pot deveni mai slabi în timp, ceea ce te face mai predispus la probleme urinare.

Sarcina poate fi o cauză pe termen scurt a incontinenței, iar problemele de control ale vezicii urinare se ameliorează de obicei după nașterea copilului. Unele femei se confruntă cu incontinență din cauza tensiunii exercitate asupra mușchilor pelvieni în timpul nașterii. De asemenea, menopauza face ca organismul tău să treacă prin multe schimbări. Hormonii (în special estrogenul) se schimbă în timpul menopauzei și acest lucru poate influența semnificativ controlul asupra vezicii urinare, ajungându-se astfel la incontinență.

Totodată, bărbații pot avea incontinență, dar nu este la fel de frecventă ca la femei.

Este important să reții că organismul tău se schimbă constant de-a lungul vieții. Pe măsură ce înaintezi în vârstă, mușchii ce asigură susținerea organelor se pot slăbi. Aceasta înseamnă că vezica urinară și uretra au mai puțin sprijin, conducând la apariția simptomelor de incontinență urinară.

Totodată, riscul de a dezvolta incontinență pe măsură ce înaintezi în vârstă ar putea fi mai mare dacă ai și alte afecțiuni cronice de sănătate, dacă ai născut sau ai trecut prin menopauză, dacă ai o prostată mărită sau dacă ai trecut printr-o intervenție chirurgicală pentru cancer de prostată.

2. Incontinența urinară la femei și bărbați – cauze și simptome

Există multe cauze ce ar putea provoca incontinența urinară la femei tinere, la bărbați sau la bătrâni. Unele tipuri sunt cauzate de afecțiuni temporare de sănătate care dispar de obicei după tratamentul adecvat. Factori de risc pentru incontinență pot fi și afecțiunile medicale (cronice) pe termen lung. Atunci când întâmpini probleme de urinare din cauza unei afecțiuni cronice, soluția este să respecți un tratament de lungă durată. 

Cauzele temporare sau pe termen scurt ale incontinenței pot presupune:

1. Infecții ale tractului urinar: o infecție în interiorul tractului urinar (uretră, uretere, vezică urinară și rinichi) poate provoca durere și crește nevoia de a urina mai des. Odată tratată cauza, nevoia de a urina frecvent dispare de la sine.
2. Sarcina: În timpul sarcinii, uterul exercită o presiune suplimentară asupra vezicii urinare pe măsură ce crește în volum, pentru a adăposti fătul în dezvoltare. Majoritatea femeilor care suferă de pierderi de urină în timpul sarcinii observă că aceasta dispare în săptămânile după naștere.
3. Medicamente: Incontinența poate fi un efect secundar al anumitor medicamente, inclusiv diureticele și antidepresivele.
4. Băuturi: Există anumite băuturi, cum ar fi cafeaua și alcoolul, care te pot face să ai nevoie să urinezi mult mai des. Evitând consumul acestora, vei observa că și efectul diuretic al lor va fi vizibil diminuat.

Cauzele cronice sau pe termen lung ale incontinenței pot include:

• Tulburări ale planșeului pelvian: atunci când ai o problemă cu mușchii pelvieni, acest lucru poate afecta modul în care funcționează organele, inclusiv vezica urinară.
• Accident vascular cerebral: poate cauza probleme cu controlul mușchilor care sunt responsabili de reglarea sistemului urinar.
• Diabet: când ai diabet, corpul tău produce mai multă urină. De fapt, poliuria (adică senzația accentuată de a urina) este un simptom frecvent întâlnit în diabet, pe lângă polidipsie (sete exagerată) și polifagie (apetit crescut). Această creștere a cantității de urină poate cauza probleme de scurgere. În plus, neuropatia periferică poate afecta funcția vezicii urinare.
• Menopauza: este un alt moment de schimbare în corpul unei femei, când nivelul hormonilor se modifică rapid și mușchii pot deveni mai slabi. Menopauza poate provoca urinare involuntară la femei. 
• Prostată mărită: atunci când prostata este mai mare decât în mod normal, poate cauza mai multe probleme de control ale vezicii urinare. Același lucru este valabil și în cazul hiperplaziei benigne de prostată.
• După intervenția chirurgicală pentru cancerul de prostată: în timpul intervenției chirurgicale pentru îndepărtarea neoplaziilor, mușchiul sfincterului poate fi uneori afectat, ducând la incontinență de efort.

Care sunt simptomele incontinenței?

Principalul simptom al incontinenței este o scurgere de urină. Aceasta poate fi sub formă de picurare constantă sau de episoade repetate de eliminare a unor cantități mai mari. În cazul în care te confrunți cu incontinență, există posibilitatea să experimentezi ambele variante.

Este posibil să elimini involuntar urină atunci când:

• Practici sport sau mergi;
• Tușești sau strănuți;
• Râzi;
• Trebuie să urinezi, dar nu poți ajunge la timp la toaletă.
• Trebuie să te trezești în miezul nopții pentru a urina (nicturie). Acest tip este denumit enurezis (incontinența nocturnă) și este în special întâlnit în cazul incontinenței urinare la copiii care încă nu sunt învățați să utilizeze olița sau toaleta, dar poate fi observat și în rândul vârstnicilor.

3. Cum se poate preveni și trata incontinența urinară la bărbați, femei și bătrâni?

Diferite evenimente de-a lungul vieții tale pot duce apariția incontinenței urinare. Cu toate acestea, în același mod în care te antrenezi pentru a-ți construi puterea în picioare sau brațe, poți face exerciții pentru a-ți întări mușchii pelvieni. Făcând exerciții pentru întărirea acestora, vei avea șanse mari să îți recapeți controlul asupra vezicii urinare. 

Menținerea unei greutăți corporale sănătoase poate ajuta la controlul și la prevenirea piederilor urinare. Limitarea consumului de cofeină și alcool, care pot irita vezica, este, de asemenea, recomandată.

Dar cel mai important pentru tratamentul afecțiunilor intime este să consulți un specialist. Acesta poate determina cu exactitate cauza și te poate îndruma în direcția potrivită prin medicație corespunzătoare sau prin diverse terapii pentru tratarea incontinentei urinare. Un exemplu sunt terapiile cu unde electromagnetice de înaltă intensitate care au rolul de a tonifia mușchii pelvieni și de a îmbunătăți controlul vezicii urinare. Apelează la o clinică specializată, care folosește echipamente de ultima generație pentru un rezultat cât mai rapid și de lungă durată. 

Chiar dacă incontinența poate fi, în unele situații, o problemă pe termen scurt care va dispărea odată ce cauza este identificată și ținută sub control, este important să urmezi tratamentul recomandat de medic. Problemele cu scăpările de urină cauzate de o infecție vor dispărea după tratarea bacteriei din tractul urinar. Acest lucru este valabil și pentru unele femei care au probleme cu controlul vezicii urinare în timpul sarcinii. Pentru majoritatea pacientelor, incontinența dispare în săptămânile după naștere. De asemenea, revenind la infecții, este important să le acorzi o atenție sporită, deoarece pot duce la incontinență, dar pot provoca și complicații. În situația în care nu se efectuează tratamentul potrivit pentru bacteria din tractul urinar, aceasta din urmă poate avansa spre uretere și chiar spre rinichi, dând naștere altor patologii mult mai severe și mai dificil de gestionat (precum pielonefrite, nefrite și nu numai).

În cazul persoanelor vârstnice, pe lângă măsurile recomandate mai sus, tratamentul pentru incontinență urinară la bătrâni poate include medicamente care ajută la relaxarea vezicii sau la îmbunătățirea contractilității acesteia. Este important ca orice plan de tratament să fie ajustat în funcție de capacitatea individuală de a urma recomandările și de a gestiona tratamentele, precum și de prezența altor afecțiuni medicale. De exemplu, incontinența urinară în demență este des întâlnită, iar abordarea acestei probleme necesită multă atenție din partea celui care îngrijește persoana în cauză. 

Indiferent de cauza incontinenței urinare, este important să păstrezi legătura cu medicii și să le comunici ori de câte ori apare un nou simptom sau dacă ceva s-a schimbat la starea ta. Prin intermediul anamnezei, a consultației, a investigațiilor suplimentare (de tipul analizelor de sânge, radiografii, cistoscopii, ecografii etc.), cadrele medicale nu doar că vor putea să pună un diagnostic, dar îți vor recomanda și un tratament eficient, după caz. Nu ezita să discuți deschis, chiar dacă poate problemele tractului urinar sunt intime. Nu lăsa nicio afecțiune netratată deoarece, în multe situații, acestea nu dispar de la sine, ci se complică!

 

Referințe:

1. Brubaker L., Norton P, Urinary incontinence in women. Lancet. 2006 Jan 7
2. Plymat KR, Thomas TM, Blannin J, Meade TW. Prevalence of urinary incontinence. Br Med J. 1980 Nov 8
3. Drutz HP, Minassian VA, Al-Badr A. Urinary incontinence as a worldwide problem. Int J Gynaecol Obstet. 2003 Sep
4. I. Milsom & M. Gyhagen (2019) The prevalence of urinary incontinence, Climacteric
5. Ingrid E. MD, Nygaard, MS; Heit, Michael MD, MSPH. Stress Urinary Incontinence. Obstetrics & Gynecology 104(3):p 607-620, September 2004
6. Barbosa-Silva, J., Calixtre, L.B., Von Piekartz, D. et al. The minimal important difference of patient-reported outcome measures related to female urinary incontinence: a systematic review.
7. Zhu, F., Chen, M., Xiao, Y. et al. Synergistic interaction between hyperlipidemia and obesity as a risk factor for stress urinary incontinence in Americans.